Dulce amar

Aș putea numi acest loc un refugiu pentru că de fiecare dată vin aici atunci când simt nevoie să mă „rup” de lumea din jurul meu și când simt nevoia de o gură de oxigen.

Ultima perioadă a fost una foarte agitată. Nu aș fii crezut că sunt capabilă să trec de la o stare de spirit la alta în doar câteva clipe… Pentru mine e o  situație de discomfort total.

Mi-a plăcut întotdeauna să dețin controlul … sitațiilor; celor care m-au privit direct sau indirect și cu atât mai mult să-mi pot controla sentimentele. Nu m-am hazardat în acțiuni, dar parcă ceva s-a schimbat… Nu mai pot stăpâni asta și mă domină. O dominație plăcută, dar cu „vină”. Nu-i plăcut să fii vulnerabil…

În momentul de față mă aflu între „vreau” și „nu vreau”. Nu vreau asta, dar de fapt vreau asta, iar dacă stau să mă gandesc mai bine, înclin mai mult către „vreau” și nu este de cel mai multe ori ceea ce-mi doresc. Vreau să pot spune „nu, de data asta, nu”..

Ne gândim de prea multe ori la ziua de mâine, la viitor, la ce ne lipsește și la cum putem schimba lucruri sau oameni care nu depind întotdeauna de noi și de prea puține ori ne gândim la ziua de azi bucurându-ne de prezent și de tot ce ne oferă el.

Poate nu vreau să recunosc, dar m-am tot gândit la asta și cred că ești ca și o adicție pentru mine. Ești acel „rău” de care am nevoie pentru ca ziua mea să fie mai bună; o dorință puternică… Te vreau și nu te vreau!

În mintea mea e un „război” total și nu cred că va fii pace prea curând. Știu că am nevoie de ceva, însă nu sunt convinsă de ce anume, încă.
O maaare dilemă!

 

Ahh, dulce amar! Vreau să „scap” de tine sau vreau să mă amăgesc în continuare?

Un final frumos

Astăzi am luat parte la ultimul joc din acest campionat al echipei mele de suflet, SCM Craiova. Confruntarea a avut loc la Vâlcea sau cum îmi mai place mie să zic, în templul handbalului, împotriva echipei locale, HCM Râmnicu Vâlcea.

De ce am zis asta? Pentru că pentru mine ceea ce a fost, a făcut și a însemnat Oltchim Râmnicu Vâlcea, a fost unic. Întotdeauna o să aibă un loc special în sufletul meu și sunt de părere că a fost una dintre revelațiile handbalului mondial.

Astăzi am avut parte de un meci frumos, nu cu miză într-adevăr, dar un așa zis „derby oltenesc”. Craiova s-a impus la o diferență destul de mare, dar mă bucur că fetele au reușit să termine acest campionat cu fruntea sus ocupând un loc 4 (deși se putea și mai bine).

De-a lungul acestui sezon am avut parte de momente de neuitat, de clipe care ne-au făcut pe noi, suporterii, să radiem de fericire, dar să avem și momente care să ne lase un gust amar. A fost un an cu bune și cu rele, un an în care am văzut cum poți trece ușor de la agonie la extaz și tot așa.
Am văzut dăruire, pasiune, forță, talent și multă ambiție. Am văzut niște fete care și-au dorit până în ultima clipă să aibă o medalie la gât și au luptat pentru asta cu tot ce au avut ele mai bun. Nu pot spune nimic altceva decât ca le apreciez extrem de mult pentru asta și le respect. Pentru mine sunt niște învingătoare și mă înclin în fața lor!

Încă trag speranțe ca până la finalul finalului (după încheierea Cupei României), fetele să aibă la gât o medalie.. O medalie pe care o merită din plin pentru tot efortul de care au dat dovadă pe parcursul acestui campionat. O să fie un drum greu și lung până acolo deoarece miercuri, SCM Craiova o să întâlnească pe nimeni alta decât HC Zalău în optimile Cupei României.

Să spun totuși că am câștigat un trofeu sezonul acesta și anume acela de golgheter al Ligii Naționale. Nimeni alta decât inegalabila, Cristina Zamfir care a marcat în 22 de meciuri, 186 de goluri. Felicitări!

18192414_1388228064572279_3034713931898485802_o     Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial/

Mă gândesc totuși că o să am un sentiment de regret atunci când va reîncepe competiția din nou și nu am să ma revăd echipa în aceeași formulă. După cum se știe, Laurisa Landre va pleca la Metz la finele acestei competiții.
O să-mi lipsească golurile, pivotările și lupta ei pe care o dădea pe semicercul advers pentru fiecare minge. O jucătoare complexă care face ambele faze ca la carte.

17757430_1941811509374044_7383737303857466237_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial
17498843_1938982289656966_1130525194693592104_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial

Apărarea a fost la înălțime în majoritatea meciurilor, buturile porții fiind bine închise de către portarii noștri. Am avut ocazia să văd parade spectaculoase și bucurie la cele mai înalte cote.

16807386_1921374124751116_3775385971462986553_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial
                                  Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial

Una dintre surprizele plăcute pentru mine din acest sezon a fost Ana Maria Țicu (Apipie).
Este o jucătoare care îți poate destabiliza ușor o apărare și îți poate crea situații pentru celelalte jucătoare. De mult nu am mai văzut la cineva o asemenea viteză de reacție și de pătrundere în situații limită. Este o bucurie de fiecare dată să o văd jucând. Mă binedispune!

Pentru toate jucătoarele am câte un cuvânt de laudă. Știu cât de mult au muncit și pentru asta, toți suporterii craioveni le mulțumesc. Mulțumim pentru acest sezon de excepție și pentru tot ceea ce ați arătat în teren!

Jos pălăria în fața voastră, fetelor!

 

 

 

„Atunci când îţi dai seama cât de parşivi pot fi oamenii, începi să înţelegi că pe unii dintre ei chiar trebuia să îi dai afară din sufletul tău mult mai devreme.”

Nu cred că am urât pe nimeni până acum, dar când vine vorba de tine, nu am cum să nu o fac.

Ești cea mai josnică persoană pe care am cunoscut-o și speram să nu spun și să cred asta despre cineva, dar tu ai depășit cu mult limitele ..
Distrugi tot ce atingi, efectiv. Ai sufletul negru și te crezi o persoană superioară celorlalți. Crezi că totul ți se cuvine și că trebuie să se întâmple exact după cum cânți tu, dar o să regreți asta într-o zi și sper ca ziua asta să vină cât mai curând. Să-ți dea peste nas așa cum meriți!

Dezamăgești și rănești .. și o faci fără cea mai mică reținere. Dar cum e vorba aia: dă-i că merge!

Ceea ce este revoltător este că încă mai există persoane care-ți acceptă toate aceste lucruri. Pentru acele persoane nu pot să simt decât milă.. și poate o dorință de a se trezi mai repede la realitate și de a-și dea seama lângă ce fel de om stau.

Nu poți emana fericire, nici nu cred că știi cum să o faci.
Fericit nu ești când l-ai îngenunchiat pe cel de lângă tine, ci atunci când acțiunile tale îl fac fericit. Ești fericit atunci când îi pui multe zâmbete pe față, nu lacrimi și durere..

Eu cred că tu ai o satisfacție când faci lucrurile pe care le faci, că altfel nu-mi pot explica..

Băi oamenilor!!! Treziți-vă din somnul acesta adânc și începeți să conștientizați ceea ce contează cu adevărat! Fericirea voastră este cel mai important lucru care este cu adevărat important și aceasta nu depinde decât de felul cum vă trăiți viața. De alegerile și de puterea voastră de caracter.
Dacă alegeți să fie doar dezastru, doar de asta veți avea parte și veți scăpa printre degete lucrurile cu adevărat frumoase.

Învățați să nu vă mai împiedicați de fiecare gunoi care vă iese în cale cu atât mai mult să-l lăsați să vă intre în suflet.

De ținut minte: „Atunci când îţi dai seama cât de parşivi pot fi oamenii, începi să înţelegi că pe unii dintre ei chiar trebuia să îi dai afară din sufletul tău mult mai devreme.”

Gânduri

Chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt o mare iubitoare a vremii ploioase și „nu știu” cât de romantică este (îmi cer scuze că văd romantismul și în alte feluri), astăzi am simțit-o mai aproape de mine ca  niciodată.

În majoritatea timpului ne gândim la diverse lucruri, situații, iar în 85% din cazuri, la diferite persoane. Astăzi … astăzi însă, parcă ploaia a amplificat aceste gânduri mai mult și mai mult. Parcă a mângâiat în mine acea coardă sensibilă, una pe care voiam să o țin ascunsă pentru mult timp…

Gândurile sunt tot sentimente sau despre sentimente, nu? Cum, necum, tot la sentimente se ajunge..
Astfel de gânduri mi-au invadat mintea de curând. Persoane din trecut față de care nu credeam că o să mai am „gânduri” , dar și cele de zi cu zi, prezente acum în viața mea. Asta ce înseamnă: că încă există speranță sau că ar trebui să șterg aceste gânduri și să las cursul vieții să continue de la sine?

Totuși, cred că o să mai existe momente când acea ușă între deschisă din mintea mea, va permite mereu, atunci când se va ivi ocazia, ca tu să intri.

Vorbeam de gândurile mele de zi cu zi. De acele persoane pe care mi le doresc aproape de mine să le pot strânge în brațe fără ca ele să-mi spună asta; să le pot alina durerile și să le fiu sprijinul de care au nevoie. Persoanele pe care le iubesc și pentru care o să am mereu o stare de neliniște când le știu departe și suferinde.
Exist expresia aceea: gândul ma omoară! Cam așa este și la mine.

Dar dacă gândul „zboară”, de ce nu pot s-o fac și eu? Mi-ar fi mult mai ușor din toate punctele de vedere.

Gândurile nu „ucid” fizic (cel puțin nu pe mine), ele „ucid” sufletul încetul cu încetul. Asta dacă nu ne luăm inima în dinți și facem ceva în privința asta.

Întotdeauna mi s-a spus că gândesc prea mult. Dacă n-aș mai face-o și aș trece direct la ceea ce contează cu adevărat? Adică la fapte.

Nu am nevoie

Mâhnirea și indispoziția din ultima perioadă m-au făcut să realizez că în viață trebuie să fi doar pentru tine și că nu trebuie să mai dai importanță problemelor celor din jurul tău.
Dacă mai ești și o persoană din aceea căreia îi place să-i ajute pe ceilalți, cu greu ajungi să nu te implici în problema respectivă și să nu te afecteze într-un fel anume.

Alta este însă ideea: nu am nevoie de oameni care nu știu ce vor de la viață în preajma mea.

De ce sunt așa răutăcioasă? Pentru că au o doză de negativism (și nu că nu aș fi și eu în unele situații puțin așa) care este molipsitor, neplăcut și vine la pachet cu multe altele..
Astfel de oameni au nevoie de un restart. De puțin timp liber numai cu ei înșiși.

Nu am nevoie de persoane fără coloană vertebrală care nu sunt în stare să privească mai departe de bolul de cristal în care s-au instalat.. unde consideră că este în regulă, dar ai parte mai mult de neplăceri decât de zâmbete și lucruri frumoase.
Mi se pare ilogic să susții vehementu un lucru, dar apoi să te comporți ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să te întorci în locul unde ai avut parte de atâta răutate, neplăcere sau chiar repulsie.

Este peste puterea mea de înțelegere! Chiar mi-aș dori o explicație cu privire la acest aspect. Ar fi interesant.

Cum spuneam, nu-i prea ok să văd oamenii așa delăsători, care renunță la principiile lor la prima adiere mai tare de vânt. Consider că nu sunt un exemplu bun de urmat, iar în viață trebuie să privim înainte, nu să ne uităm în urmă și să ne gândim „ce ar fi fost dacă?!”.

Știu ce este greul și mai știu că nu-i ușor, dar numai cu gânduri pozitive vom reuși să răzbatem greutățile pe care le întâmpinăm. Viața este complicată și mereu o să ne pună la încercări dificile. Ce o să facem atunci? Ne demoralizăm mereu? Ne distrugem încetul cu încetul?
Eu nu mai vreau să fac asta.

Mi-aș dori să pot cumva să schimb mentalitatea persoanelor, să fie mai altfel și să vadă ceea ce este corect..
Dar până am să reușesc asta, nu am nevoie de acei oameni care m-ar putea trage înapoi spre „adâncime”.

tumblr_okvr7z20Cy1rc9mw1o1_540

 

 

Ce-mi place la tine

Îmi place la tine că ești una dintre acele persoane de care nu m-aș sătura în 9 vieți de acum încolo. Totul este într-o continuă schimbare, iar mie-mi place să te descopăr totalmente.
Aura ta misterioasă este ca un drog care-mi alimentează mai mult și mai mult și mai mult dorința de cunoaștere.

Aș putea vorbi o noapte întreagă despre asta, dar prefer să mă rezum la ceea ce mă încântă pe mine.

Îmi place că, deși îți sunt acea persoană care te face să treci prin toate stările de irascibilitate, tu continui să rămâi lângă mine și să-mi spui că o să fie mai bine data viitoare.
Îmi place când impui calm în acele situații tensionate, iar în același timp îmi induci și mie aceeași stare.

Îmi plac ochii tăi cei mari. Ochii ăia care te fac să simți ca și cum ai deține toate secretele Universului doar uitându-te prin ei..
Să nu uităm zâmbetul. Ți-am mai spus că ai un zâmbet încântător, nu? Am să-ți spun asta mereu. De ce? Pentru că-l iubesc. Și știi ce-mi place și mai mult? Când eu sunt motivul pentru care zâmbești.

Îmi place când te enervezi. Ești ca un copil micuț și răsfățat, însă ceea ce este și mai fermecător este că și atunci tu găsești o cale să surâzi, iar asta mă face să te îndrăgesc și mai mult. În momentele acelea, ești copilu meu alintat și nu aș da acele clipe pentru nimic altceva.
Chiar dacă mereu mă „aprinzi”, tu întotdeauna găsești o cale prin care să mă faci să mă simt bine din nou și să zâmbesc. Și cum faci asta? Daaa, cum știi tu mai bine: alintându-mă!

De ce-mi placi? Pentru că pur și simplu ești TU, iar pentru mine este mai mult decât suficient. Neîncetat continui să mă surprinzi prin lucruri plăcute care-mi aduc zâmbetul pe buze și prin maturitatea de care dai dovadă atunci când am cea mai mare nevoie. Pentru mine asta e mai mult decât suficient și țin să-ți mulțumesc pentru că ești lângă mine.

Multe ar mai fii de zis, dar tot ce trebuie să mai zic este doar atât: Atunci când mi-e foarte dor de oamenii pe care-i iubesc, îmi amintesc că-mi bat în piept.

Ce joc?

Sunt puțin frustrată în seara aceasta. De ce zic asta? Pentru că mă simt ca într-un joc prostesc. O „ruletă rusească” care pare că nu are de gând să se termine în niciun fel.

Nu sunt o amatoare a jocurilor în general. A acelor jocurile care implică sfidarea persoanelor din jurul tău sau mai bine zis, sfidarea mea.
Recent am început să simt lucrurile acestea din partea unor persoane pe care le consideram speciale. Recunosc că pe unele dintre ele încă le mai apreciez însă nu garantez că pentru mult timp.

Ca tot omul, există lucruri care-mi plac și-mi displac, iar mie îmi displace faptul că atunci când sunt pe cât se poate de serioasă într-o problemă anume, tu să vii și să nu iei în considerare ceea ce spun. Practic, în momentul acela, tu te joci cu nervii și răbdarea mea.

E de la sine înțeles că sunt o persoană care-și pune sufletul pe tavă de cele mai multe ori și sunt ușor de „citit” atunci când este nevoie. Așa că spune-mi care-i toată treaba? Pentru că: încet în capu’ meu încep să prindă viață/tot felu’ de idei și iar se face dimineață..

Pe cât de cumsecade și binevoitoare pot să fiu, pe atât de scorpie pot deveni dacă începi să mă calci pe bătături mai mult decât este cazul. Așa că spune-mi (să închei într-o manieră „poetică”):  Ce fel de joc e ăsta? Aș vrea să știu/Că aș juca și eu până nu e prea târziu.

tumblr_ol5gmf37zn1u2yli9o1_500