Să te iubesc

Să te iubesc pe tine a fost poate cea mai mare „provocare” pe care am întâlnit-o până acum, dar îmi asum până la capăt asta.
Pentru că, vezi tu …
Să te iubesc pe tine vine cu atât de multe „furtuni” și încercări grele care în mod normal ar trebui să te facă să renunți, dar te atrag din ce în ce mai mult și îți transmit dorința aceea dominantă de a te avânta în continuare în acest abis al frumuseții.

Pentru mine ești omul care însuflețește orice prin simpla-i prezență, care aduce și atribuie farmec și strălucire. Ești minunată!

Să te iubesc pe tine este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am simțit. Atâta trăire pe care mi-o transmiți doar uitându-te în ochii mei, mă face să ajung pe cele mai înalte culmi ale fericirii! Și era bine, era perfect .. pentru că eram cu tine.

Mi-am amintit de zâmbetul tău și de privirea ta pătrunzătoare.
M-am îmbătat de zeci de ori în misterul nopții din ochii tăi și ca un dement, pariez că dacă i-aș mai privi o dată, m-ar seduce la fel ca întâia oară.

Se spune că în fiecare dintre noi există o persoană pe care o cunoaștem doar noi înșine. Eu cred că tu erai întotdeauna la fel, vizibil transparentă în prezența mea, iar atunci când plecai, îți schimbai cu totul universul.

Iubesc felul în care îi face pe ceilalți să zâmbească, chiar dacă interiorul ei este spulberat, și urăsc cu disperare când îi iartă pe oameni.

Aștept clipa când am să-ți pot spune că miroși a dimineți cuprinse în brațele dragostei de vară, a buze arămii, pătate de o cafea amară.

Mi-e dor să-ți simt respirația sacadată atunci când mă apropii să-ți sărutu buzele moi. Aș putea să te sorb până la final, să-ți distrug fiecare gram de tărie printre buze și să-mi preling mirosul tău pe tot corpul.

Astăzi te iubesc în liniște, te iubesc atât de profund încât dacă întregul univers ar tăcea pentru un minut, mi-ai auzi inima cum zâmbește. Te iubesc sincer!
Te iubesc pentru că în închisoarea brațelor tale aș putea rămâne o eternitate și nici măcar după ce se va termina sentința, nu mi-aș goni trupul din ea.

Te iubesc pentru modul în care te lupți cu demonii mei și reușești de fiecare dată să-i faci să dispară. Te iubesc pentru fiecare ceartă, fiecare copilărie, fiecare grijă pe care mi-o porți și pentru fiecare zâmbet.

Cu tine, fericirea mi-a zâmbit. M-a îmbrățișat suav și mi-a șoptit că va rămâne atât timp cât îți vei împărți timpul cu mine. Dacă este ceva în sufletul meu mai frumos ca bunătatea, ești tu!

 

Dar poate ca iubirea mea nu este suficientă…
Însă îți promit: Niciun cuvânt de al meu nu îți va face rău vreodată.”

tumblr_omqysfXOnV1u7op59o1_500

 

Anunțuri

What does love means to you ?

This question has appeared in my mind for so long, but today more than usual and i wanted so badly to ask you, but something stoped me and i’m not sure what.
So here is it: what does love means to you?

You probably also wonder what does love means for me too, right?
Well, i’m not sure and it’s surprising, i know. I’m not sure because i have a lot on my mind and soul and i don’t know which of them are right. I’ll try to combine them both and give an explanation for it.

Love is when when i see you smile and laugh because you’re beautiful when you do that and it’s something that gives me such a good state.
It’s when i hold your hand and nothing else matters then. It’s such a wonderful sensation and it feels so good.

Love is when i smile in the moment you appear on my mind or when i remember something you did or said.
It’s when i cause you no harm, but lately i’ve been doing that and this feels so unconfortable for me. I don’t know how to control my feelings in those moments.
It’s about making things right. It’s when i put you first and when i try my best to keep that amazing energy, that fire that you have.

Love is when i know that i can lay on your shoulder and i can count on you to be there when i need it the most. Is when you give me trust and safety just with some few words.

And i also think that it’s about making the other one feel good and happy. Making wonderful memories and remaiding from time to time that you are a lucky person because it stood by your side. For me it’s not about what or who you are, it’s about what you made me feel and you awlays knew how to make me feel better.

You have something special, i saw it, and maybe that’s the thing that is making me loving you and careing for you that much. You always knew how to deal with me

I don’t know if anybody would understand what i’ve tried to explain here, but as i said at the begining, i’m not 100% sure about the question…
Sometimes, it’s easier for me to show all of this instead of telling it.

And I come back to the question: what does love mean to you?

De ce?!

De ce de cele mai multe ori tindem către acea „perfecțiune” supremă – aceea de care vrem să avem parte toată viața – conștienți de faptul că perfecțiunea este practic imposibil de atins?

Alergăm după ea în majoritatea timpului nostru și pierdem din vedere lucruri esențiale. Lucruri care pot să ne facă fericiți și satisfăcuți sufletește fără a depune prea mult efort. Suntem orbiți de acea alură care aspiră către perfecțiune, o alură care din păcate este înșelătoare și uneori pot spune că fatală..

Greșim. Este omenește asta. Fiecare persoană greșește mai mult sau mai puțin, însă nu trebuie ca aceste greșeli să ne definească ca oameni. Nu trebuie să mergem din greșeală în greșeală pentru că asta nu o să ne aducă decât deziluzie.
Cel mai important este să realizăm ce este important și ce nu, în cine să avem încredere și în cine nu.

Ajungi în pragul în care te uiți în jurul tău și să vezi că nu mai ai pe nimeni, ai rămas singur.. De ce? Din cauza acelei „lupte” cu morile de vânt pe care ai dus-o pe umeri atâta vreme și odată cu asta, ai omis detalii vitale din procesul numit viață.

Și ce faci când nu mai poți?
Ajungi în stadiul acela când te simți ca o legumă și pur și simplu îți dorești să dai timpul înapoi și să îndrepți unele lucruri, dar te simți epuizat și parcă ai vrea ca totul să se rezolve de la sine sau să menții speranța că o să fie „bine” în continuare, să menții acea balanță.

* Nu mai pot să mențin acea balanță..*

Îmi vin în minte acum vorbele mamei: fiecare om are drumul lui și oricât de mult ți-ai dori să schimbi acest curs, nu ai să reușești în întregime.

Regretele nu vin în urma lucrurilor pe care le-ai făcut mai mult sau mai puțin, vin în urma momentelor pe care nu ți le-ai asumat și a deciziilor pe care ai amânat să le iei.

Dulce amar

Aș putea numi acest loc un refugiu pentru că de fiecare dată vin aici atunci când simt nevoie să mă „rup” de lumea din jurul meu și când simt nevoia de o gură de oxigen.

Ultima perioadă a fost una foarte agitată. Nu aș fii crezut că sunt capabilă să trec de la o stare de spirit la alta în doar câteva clipe… Pentru mine e o  situație de discomfort total.

Mi-a plăcut întotdeauna să dețin controlul … sitațiilor; celor care m-au privit direct sau indirect și cu atât mai mult să-mi pot controla sentimentele. Nu m-am hazardat în acțiuni, dar parcă ceva s-a schimbat… Nu mai pot stăpâni asta și mă domină. O dominație plăcută, dar cu „vină”. Nu-i plăcut să fii vulnerabil…

În momentul de față mă aflu între „vreau” și „nu vreau”. Nu vreau asta, dar de fapt vreau asta, iar dacă stau să mă gandesc mai bine, înclin mai mult către „vreau” și nu este de cel mai multe ori ceea ce-mi doresc. Vreau să pot spune „nu, de data asta, nu”..

Ne gândim de prea multe ori la ziua de mâine, la viitor, la ce ne lipsește și la cum putem schimba lucruri sau oameni care nu depind întotdeauna de noi și de prea puține ori ne gândim la ziua de azi bucurându-ne de prezent și de tot ce ne oferă el.

Poate nu vreau să recunosc, dar m-am tot gândit la asta și cred că ești ca și o adicție pentru mine. Ești acel „rău” de care am nevoie pentru ca ziua mea să fie mai bună; o dorință puternică… Te vreau și nu te vreau!

În mintea mea e un „război” total și nu cred că va fii pace prea curând. Știu că am nevoie de ceva, însă nu sunt convinsă de ce anume, încă.
O maaare dilemă!

 

Ahh, dulce amar! Vreau să „scap” de tine sau vreau să mă amăgesc în continuare?

Un final frumos

Astăzi am luat parte la ultimul joc din acest campionat al echipei mele de suflet, SCM Craiova. Confruntarea a avut loc la Vâlcea sau cum îmi mai place mie să zic, în templul handbalului, împotriva echipei locale, HCM Râmnicu Vâlcea.

De ce am zis asta? Pentru că pentru mine ceea ce a fost, a făcut și a însemnat Oltchim Râmnicu Vâlcea, a fost unic. Întotdeauna o să aibă un loc special în sufletul meu și sunt de părere că a fost una dintre revelațiile handbalului mondial.

Astăzi am avut parte de un meci frumos, nu cu miză într-adevăr, dar un așa zis „derby oltenesc”. Craiova s-a impus la o diferență destul de mare, dar mă bucur că fetele au reușit să termine acest campionat cu fruntea sus ocupând un loc 4 (deși se putea și mai bine).

De-a lungul acestui sezon am avut parte de momente de neuitat, de clipe care ne-au făcut pe noi, suporterii, să radiem de fericire, dar să avem și momente care să ne lase un gust amar. A fost un an cu bune și cu rele, un an în care am văzut cum poți trece ușor de la agonie la extaz și tot așa.
Am văzut dăruire, pasiune, forță, talent și multă ambiție. Am văzut niște fete care și-au dorit până în ultima clipă să aibă o medalie la gât și au luptat pentru asta cu tot ce au avut ele mai bun. Nu pot spune nimic altceva decât ca le apreciez extrem de mult pentru asta și le respect. Pentru mine sunt niște învingătoare și mă înclin în fața lor!

Încă trag speranțe ca până la finalul finalului (după încheierea Cupei României), fetele să aibă la gât o medalie.. O medalie pe care o merită din plin pentru tot efortul de care au dat dovadă pe parcursul acestui campionat. O să fie un drum greu și lung până acolo deoarece miercuri, SCM Craiova o să întâlnească pe nimeni alta decât HC Zalău în optimile Cupei României.

Să spun totuși că am câștigat un trofeu sezonul acesta și anume acela de golgheter al Ligii Naționale. Nimeni alta decât inegalabila, Cristina Zamfir care a marcat în 22 de meciuri, 186 de goluri. Felicitări!

18192414_1388228064572279_3034713931898485802_o     Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial/

Mă gândesc totuși că o să am un sentiment de regret atunci când va reîncepe competiția din nou și nu am să ma revăd echipa în aceeași formulă. După cum se știe, Laurisa Landre va pleca la Metz la finele acestei competiții.
O să-mi lipsească golurile, pivotările și lupta ei pe care o dădea pe semicercul advers pentru fiecare minge. O jucătoare complexă care face ambele faze ca la carte.

17757430_1941811509374044_7383737303857466237_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial
17498843_1938982289656966_1130525194693592104_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial

Apărarea a fost la înălțime în majoritatea meciurilor, buturile porții fiind bine închise de către portarii noștri. Am avut ocazia să văd parade spectaculoase și bucurie la cele mai înalte cote.

16807386_1921374124751116_3775385971462986553_n
Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial
                                  Sursă: https://www.facebook.com/SCMCraiovaHandbalOficial

Una dintre surprizele plăcute pentru mine din acest sezon a fost Ana Maria Țicu (Apipie).
Este o jucătoare care îți poate destabiliza ușor o apărare și îți poate crea situații pentru celelalte jucătoare. De mult nu am mai văzut la cineva o asemenea viteză de reacție și de pătrundere în situații limită. Este o bucurie de fiecare dată să o văd jucând. Mă binedispune!

Pentru toate jucătoarele am câte un cuvânt de laudă. Știu cât de mult au muncit și pentru asta, toți suporterii craioveni le mulțumesc. Mulțumim pentru acest sezon de excepție și pentru tot ceea ce ați arătat în teren!

Jos pălăria în fața voastră, fetelor!

 

 

 

„Atunci când îţi dai seama cât de parşivi pot fi oamenii, începi să înţelegi că pe unii dintre ei chiar trebuia să îi dai afară din sufletul tău mult mai devreme.”

Nu cred că am urât pe nimeni până acum, dar când vine vorba de tine, nu am cum să nu o fac.

Ești cea mai josnică persoană pe care am cunoscut-o și speram să nu spun și să cred asta despre cineva, dar tu ai depășit cu mult limitele ..
Distrugi tot ce atingi, efectiv. Ai sufletul negru și te crezi o persoană superioară celorlalți. Crezi că totul ți se cuvine și că trebuie să se întâmple exact după cum cânți tu, dar o să regreți asta într-o zi și sper ca ziua asta să vină cât mai curând. Să-ți dea peste nas așa cum meriți!

Dezamăgești și rănești .. și o faci fără cea mai mică reținere. Dar cum e vorba aia: dă-i că merge!

Ceea ce este revoltător este că încă mai există persoane care-ți acceptă toate aceste lucruri. Pentru acele persoane nu pot să simt decât milă.. și poate o dorință de a se trezi mai repede la realitate și de a-și dea seama lângă ce fel de om stau.

Nu poți emana fericire, nici nu cred că știi cum să o faci.
Fericit nu ești când l-ai îngenunchiat pe cel de lângă tine, ci atunci când acțiunile tale îl fac fericit. Ești fericit atunci când îi pui multe zâmbete pe față, nu lacrimi și durere..

Eu cred că tu ai o satisfacție când faci lucrurile pe care le faci, că altfel nu-mi pot explica..

Băi oamenilor!!! Treziți-vă din somnul acesta adânc și începeți să conștientizați ceea ce contează cu adevărat! Fericirea voastră este cel mai important lucru care este cu adevărat important și aceasta nu depinde decât de felul cum vă trăiți viața. De alegerile și de puterea voastră de caracter.
Dacă alegeți să fie doar dezastru, doar de asta veți avea parte și veți scăpa printre degete lucrurile cu adevărat frumoase.

Învățați să nu vă mai împiedicați de fiecare gunoi care vă iese în cale cu atât mai mult să-l lăsați să vă intre în suflet.

De ținut minte: „Atunci când îţi dai seama cât de parşivi pot fi oamenii, începi să înţelegi că pe unii dintre ei chiar trebuia să îi dai afară din sufletul tău mult mai devreme.”

Gânduri

Chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt o mare iubitoare a vremii ploioase și „nu știu” cât de romantică este (îmi cer scuze că văd romantismul și în alte feluri), astăzi am simțit-o mai aproape de mine ca  niciodată.

În majoritatea timpului ne gândim la diverse lucruri, situații, iar în 85% din cazuri, la diferite persoane. Astăzi … astăzi însă, parcă ploaia a amplificat aceste gânduri mai mult și mai mult. Parcă a mângâiat în mine acea coardă sensibilă, una pe care voiam să o țin ascunsă pentru mult timp…

Gândurile sunt tot sentimente sau despre sentimente, nu? Cum, necum, tot la sentimente se ajunge..
Astfel de gânduri mi-au invadat mintea de curând. Persoane din trecut față de care nu credeam că o să mai am „gânduri” , dar și cele de zi cu zi, prezente acum în viața mea. Asta ce înseamnă: că încă există speranță sau că ar trebui să șterg aceste gânduri și să las cursul vieții să continue de la sine?

Totuși, cred că o să mai existe momente când acea ușă între deschisă din mintea mea, va permite mereu, atunci când se va ivi ocazia, ca tu să intri.

Vorbeam de gândurile mele de zi cu zi. De acele persoane pe care mi le doresc aproape de mine să le pot strânge în brațe fără ca ele să-mi spună asta; să le pot alina durerile și să le fiu sprijinul de care au nevoie. Persoanele pe care le iubesc și pentru care o să am mereu o stare de neliniște când le știu departe și suferinde.
Exist expresia aceea: gândul ma omoară! Cam așa este și la mine.

Dar dacă gândul „zboară”, de ce nu pot s-o fac și eu? Mi-ar fi mult mai ușor din toate punctele de vedere.

Gândurile nu „ucid” fizic (cel puțin nu pe mine), ele „ucid” sufletul încetul cu încetul. Asta dacă nu ne luăm inima în dinți și facem ceva în privința asta.

Întotdeauna mi s-a spus că gândesc prea mult. Dacă n-aș mai face-o și aș trece direct la ceea ce contează cu adevărat? Adică la fapte.